Firul de Alb și Roșu

Un cântec luminos de primăvară dedicat tradiției Mărțișorului și renașterii naturii.

[Verse 1] Zăpada se topește încet pe dealuri, Un soare blând ne mângâie pe geam, S-aud din nou ale naturii valuri, Și muguri noi apar pe fiecare ram. Iarna grea își strânge haina rece, Lăsând în urmă doar amintiri de ger, Simțim cum viața prin noi iarăși trece, Privind spre-albastrul limpede din cer. [Chorus] E Mărțișor, e timp de sărbătoare, Un fir de alb și roșu împletit, Simbol de dragoste și de candoare, Un nou început, atât de mult dorit. Prinde-l în piept și poartă-l cu mândrie, E primăvara care a venit, Să ne aducă-n suflet bucurie, Și-un viitor de soare aurit. [Verse 2] Ghiocelul scoate capul din zăpadă, Vestitorul mic și curajos, Toată lumea iese azi pe stradă, Să vadă cerul mult mai luminos. Îți dăruiesc un simplu șnur de ață, Dar el ascunde-n el o vrajă mare, E speranța pentru o nouă viață, E zâmbetul ce-l cauți în oricare. [Bridge] Alb e puritatea ce ne înconjoară, Roșu e iubirea ce ne ține calzi, În fiecare an, o primăvară, Ne face să fim tineri și mai barzi. [Chorus] E Mărțișor, e timp de sărbătoare, Un fir de alb și roșu împletit, Simbol de dragoste și de candoare, Un nou început, atât de mult dorit. Prinde-l în piept și poartă-l cu mândrie, E primăvara care a venit, Să ne aducă-n suflet bucurie, Și-un viitor de soare aurit. [Outro] Mărțișor... Mărțișor... Primăvara e aici, în zbor. Alb și roșu, dor cu dor.