Vestitorul Primăverii
Din alb de nea și roșu foc, Un fir subțire se-mpletește, E semn de viață și noroc, Când iarna rece se topește. Ghiocelul scoate capul, Sfidând zăpada de pe câmp, Îmbrățișând întreg meleagul, Cu-al primăverii dulce timp. Primește-n dar acest simbol, Să-ți fie anul plin de soare, Să ai în suflet, nu doar gol, Ci-o veșnică și blândă floare.
Această poezie a fost scrisă de AI. Copiaz-o, partajeaz-o, folosește-o în felicitări sau discursuri — este complet gratuită și gata de utilizare.
Gratuit
CC0
Utilizare comercială
