Cântec de Dragobete
De Dragobete, când natura se trezește, Și orice floare către soare se ivește, Îți dăruiesc a inimii chemare, O dragoste ce nu cunoaște hotare. Ești primăvara sufletului meu, Lumina ce mă poartă mereu, Să împletim destinul în cununi, Sub cerul limpede, ca doi nebuni.
Această poezie a fost scrisă de AI. Copiaz-o, partajeaz-o, folosește-o în felicitări sau discursuri — este complet gratuită și gata de utilizare.