Ecou de Dragobete
E ziua când natura se trezește, Și ghioceii sparg al iernii val, Iar inima în pieptul meu șoptește Că te iubesc, ești visul ideal. De Dragobete, sărbătoare veche, Când păsările-și caută un cuib, Tu ești a sufletului meu pereche, Lumina caldă-n care mă-nvălui. Să ne iubim cum soarele iubește Pământul reavăn, plin de noi speranțe, Căci dragostea în noi acum înflorește, Mai presus de timp și de distanțe.
