Sub semnul lui Dragobete
E ziua când natura prinde viață, Și soarele zâmbește-n dimineață, De Dragobete, iarna pleacă-n zbor, Lăsând în urmă doar un dulce dor. Te caut printre raze și ghiocei, În ochii tăi văd mii de scântei, Sărută-mă sub cerul azuriu, Să simt că sufletul îmi este viu. Să fim ca păsările-n zbor înalt, Un vis frumos, curat și neuitat, Iubirea noastră-i semn de primăvară, O poveste ce nu o să dispară.
