Cântec de Dragobete
Ești primăvara din privirea mea, Un ghiocel ce înflorește-n iarnă, De Dragobete, draga mea, aș vrea Iubirea noastră-n suflet să se aștearnă. Natura cântă, păsări se unesc, Iar inima îmi bate doar de dor, Cu fiecare clipă te iubesc, Ești visul meu, al vieții mele zbor. Să fim legați de fire nevăzute, Sub cerul blând al lunii lui Făurar, Să treacă anii, clipele tăcute, Dar noi să fim același unic dar.
Aquest poema ha estat escrit per IA. Copia'l, comparteix-lo, utilitza'l en targetes o discursos — és completament gratuït i teu per utilitzar-lo.
Gratuït
CC0
Ús comercial
