Ecou de Dragobete
E ziua când natura se trezește, Și ghioceii sparg al iernii val, Iar inima în pieptul meu șoptește Că te iubesc, ești visul ideal. De Dragobete, sărbătoare veche, Când păsările-și caută un cuib, Tu ești a sufletului meu pereche, Lumina caldă-n care mă-nvălui. Să ne iubim cum soarele iubește Pământul reavăn, plin de noi speranțe, Căci dragostea în noi acum înflorește, Mai presus de timp și de distanțe.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
