Cântecul lui Dragobete
E ziua când iubirea prinde glas, Și iarna pleacă, făcând loc la soare, În inimi focul sacru a rămas, E Dragobete, zi de sărbătoare. Pădurea cântă vechiul legământ, Ghioceii scriu povești pe alb de nea, Te port în suflet, te iubesc în gând, Ești primăvara și lumina mea. Să fim ca păsările-n zbor înalt, Legați de cer și de pământ deodată, Într-un sărut curat și cald, Iubirea noastră-i binecuvântată.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
