Fir de Mărțișor
Un fir alb și unul roșu, Împletite cu mult dor, Au alungat gerul grosu', E vremea de Mărțișor. Sub zăpadă, ghiocelul, Scoate capul spre lumină, S-a trezit din somn inelul, Naturii ce redevină. Primăvara ne zâmbește, Cu raze calde de soare, Tot pământul înflorește, Într-o dulce sărbătoare.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.