Sub aripa lui Dragobete
E ziua când iubirea prinde aripi, Și iarna se topește-n pașii tăi, De Dragobete, soarele-l înfiripi, Să lumineze-ai inimii văi. Ești primăvara mea dintotdeauna, Un ghiocel născut din dor curat, Cu tine-mpart și soarele și luna, Într-un destin de vis îmbrățișat. Să ne iubim cum cântă tot natura, Când mugurii plesnesc de viață nouă, Tu ești al meu, eu sunt a ta căldură, O dragoste ce nu se rupe-n două.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
