Sărutul Primăverii
De Dragobete, iarna se destramă, Și soarele sărută blând pământul, Iubirea noastră-i dulce ca o poamă, Ce-nflorește odată cu cuvântul. Prin codri verzi se-aude ciripit, E sărbătoarea vieții și-a naturii, Mă pierd în ochii tăi la nesfârșit, În taina sfânt-a dulcei legături. Să ne iubim ca păsările-n zbor, Când primăvara-și țese haina nouă, Ești visul meu, ești unicul meu dor, O veșnicie împărțită-n două.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
