Ești Primăvara Mea
De Dragobete, când iarna se ascunde, Și ghioceii sparg albul zăpezii, Iubirea noastră în suflet pătrunde, Mai caldă ca soarele-n miezul amiezii. Ești primăvara ce-mi înflorește-n gând, Cu zâmbetul tău îmi alungi orice nor, Te port în inimă, un vis tremurând, Simțind cum renasc și cum învăț să zbor. Să fim doi muguri pe-o ramură vie, Legați de un fir nevăzut de destin, Să scriem povestea, o dulce magie, Sub cerul albastru și-atât de senin.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
