Vestitorul Primăverii
Din alb de nea și roșu foc, Un fir subțire se-mpletește, E semn de viață și noroc, Când iarna rece se topește. Ghiocelul scoate capul, Sfidând zăpada de pe câmp, Îmbrățișând întreg meleagul, Cu-al primăverii dulce timp. Primește-n dar acest simbol, Să-ți fie anul plin de soare, Să ai în suflet, nu doar gol, Ci-o veșnică și blândă floare.
Ин шеър аз ҷониби нейросеть навишта шудааст. Онро нусхабардорӣ кунед, мубодила кунед, дар кортҳо ё нутқҳо истифода баред — он комилан ройгон ва аз они шумост.
Ройгон
CC0
Истифодаи тиҷоратӣ
